Cum s-a facut de nu mi-am batut copilul

(...) Cartea aceasta e formatã din gânduri. Nu afirm cã sunt întelepte dar vã garantez cã sunt de bun simt. Le-am reunit aici când mi-am dat seama cã uneori reactionãm atunci când altcineva ne spune ceea ce noi stim dar, din varii motive, am uitat, ignorãm. La un moment dat am asistat la o scenã între o mamã si fiica ei de vreo opt ani. Mama îi reprosa o multime de lucruri, o tot certa. A luat un biletel din cosuletul cu proverbe bengaleze pe care i-l întindeam, l-a desfãcut, a citit cu voce tare, s-a uitat la mine cu o privirea rea si miratã totodatã, si-a luat copilul de mânã si a plecat. Pe bilet scria: "Pãrintii nemultumiti cred cã numai copiii altora sunt buni". 

Acela a fost momentul în care m-am decis sã pun laolaltã gândurile mele despre pãrinti si copii. Poate cã o vorbã, o situatie vã vor da de gândit asa cum mi-au dat si mie, la vremea respectivã. Nu cred cã acum sunt o mamã mai bunã, mai desteaptã, mai înteleaptã, însã mã strãduiesc. Si îi dedic fiicei mele Ana aceastã carte, nu pentru cã datoritã ei am bãtut toate parcurile din Bucuresti, am trecut pragul grãdinitelor si scolilor, dând nas în nas cu toate situatiile descrise, ci pentru cã datoritã ei învãt, în fiecare zi, sã fiu un pãrinte multumit.

Carmen Musat-Coman