Amintiri

„Drumurile pe care le strãbati si hanurile în care înnoptezi în timpul cãlãtoriei nu-ti par tablouri când esti în mers. Atunci ele sunt prea utile si prea reale pentru a deveni artã. Dar dupã ce ai ajuns la capãtul drumului si nu mai ai nevoie de ele, le poti privi ca pe tablouri. Dacã în amurgul vietii tale te opresti în pragul unei case de odihnã si te uiti la toate orasele, câmpiile, râurile si dealurile pe care le-ai lãsat în spate, ele se integreazã într-un tot si în lumina obscurã a asfintitului apar ca un vast tablou. Astfel, când am avut un rãstimp sã mã uit înapoi, o singurã privire mi-a fost de ajuns ca aceastã panoramã sã-mi capteze întreaga minte. 

Oare curiozitatea ce mi se trezise îsi va avea rãdãcina în atasarea fireascã la propriul meu trecut? Este imposibil sã nu existe o asemenea atasare. Dar afarã de aceasta, tablourile ca atare aveau propria lor atractie." (fragment)