De ce si-a lasat Petre P. Barba si alte povestiri

„O voce originală în peisajul literar de astăzi. [...] Autorul lui Petre P. (cel care și-a lăsat barbă și care poate fi chiar scriitorul!) are o frază fluentă, precisă, cu o anume ritmicitate (vizibilă și din separarea paragrafelor cu rând alb), în tonalități când calme, când grave, niciodată bruște, fiindcă firul epic se află la el într-un perfect echilibru. Limbajul interior potențează de cele mai multe ori acest ritm. Personajele, mai ales cele feminine, au grație, ca niște tablouri impresioniste și, deși autorul nu detaliază abundent, ele sunt perfect conturate, ca niște lebede pe lacul aparent liniștit al vieții. 

«Istoria autobiografică» transfigurată narativ se dezvăluie ca un fir al vieții construit din metafore, sinestezii și vise. Au aceste fotografii din cuvinte un relief special la nivel senzorial: imagini vizuale, auditive, olfactive necomune, un «foșnet» al frazei conduse cu multă îndemânare, o trecere prin simțuri dar și o succintă meditație asupra existenței, al cărei final declină în tăcere…” (Costin Tuchilă, Fotografii din cuvinte, prefaţă)