O viata in scrisori, vol. II - Corespondenta (1891-1904)

Daca ne-am saturat de propriul nostru materialism, trebuie spus ca pana si cel mai neinsemnat scriitor rus are un respect innascut fata de spiritul uman. [...] Profunzimea prozei rusesti, dar si sentimentul de disperare vin din faptul ca nu exista un raspuns definitiv, ca viata, daca este examinata cu onestitate, inseamna intrebare dupa intrebare si ca aceste interogatii deznadajduite trebuie lasate sa rasune iar si iar dupa ce povestirea sau romanul s-a incheiat. Poate ca scriitorii rusi au dreptate; fara indoiala, ei vad mai departe decat noi. Dar poate ca si noi vedem ceva ce lor le scapa: vocea protestatara din literatura noastra e vocea unei vechi civilizatii, care a sadit in noi instinctul de a ne bucura si de a lupta mai degraba decat de a suferi si de a intelege. - Virginia Woolf