Topless

... fotografii, încarc, decupez capul, copiez în clipboard, lipesc în cealaltă fotografie. Acum ascund fundalul, trasez conturul cu instrumentul de desen şi îl mai bibilesc. Ar trebui să arate mai estompat şi mai rotunjit. Clac, clac, clac, clac, tot mai multe modificări!

Afişez la loc fundalul, aduc capul în poziţia corectă, îl rotesc şi îi potrivesc dimensiunea. Îmbinarea cu gâtul încă nu arată bine. Aşa că trasez peste cu pensula de la tasta B, apoi îndepărtez din fundal părul rămas din capul vechi cu tasta S. Zoom in: da, nu e rău, dar mai bine aş alege o rezoluţie mai mică, ca să arate mult mai real. Acum mai am de adăugat luminozitatea şi de îmbunătăţit contrastele.

Hm, arăt bine. Simt cum îmi răsare pe faţă un zâmbet ca în filme, asemănător cu cel al Silvei. Ah, exact, dinţii: fără nuanţe de galben, nu le vrem aici. Şi ce sunt acolo, coşuri şi pete roşii pe piele? Afară şi cu ele. Apoi, bineînţeles, cel mai important lucru: să înlătur acea cocoaşă urâtă de pe organul meu olfactiv.

Cât o urăsc! Pot concura cu orice vrăjitoare din poveşti! Dar nicio problemă, apăs tasta J şi intră în acţiune pensula pentru corecţii. Clic, clic, clic, clic, conturez rapid un nas atât de îngust şi drept încât nasul Cleopatrei ar părea al unui boxer pe lângă al meu.

Mă las relaxată pe spătar, cu un suspin de mulţumire. Mă întreb dacă tatei i-ar fi trecut aşa ceva prin minte atunci când mi-a dăruit acest laptop...