Doamna Bovary

„În adancul sufletului… aştepta un eveniment. Ca marinarii în ceasul de restrişte, îşi plimba privirile disperate peste singurătatea vieţii, căutand în depărtare vreo panză albă în negurile orizontului. Nu ştia prin ce întîmplare, ce vant îl va împinge pînă la ea, spre ce ţărm o va purta, dacă va fi şalupă sau corabie cu trei punţi, încărcată cu nelinişti sau plină de fericire pană la saborduri. Dar în fiecare dimineaţă, cand se trezea, spera că va veni chiar în ziua aceea şi pandea toate zgomotele, sărea din pat, se mira că nu venea; apoi, la amurg, din ce în ce mai tristă, îşi dorea să fie deja maine.” (Gustave Flaubert)