Căpitanul e dus cu pluta şi marinarii au fugit cu vasul reuneşte însemnări din jurnalele ţinute de Bukowski în ultimii ani de viaţă. Scriitorul septuagenar, ajuns deja o legendă a undergroundului literar american, scrie cu francheţea-i cunoscută despre aproape orice – de la bătrâneţe şi moarte la pisici şi căsnicie, de la băutură, celebritate, muzică şi scris la curse de cai, alcoolism şi fumat. Nimic nu scapă minţii agitate a acestui nonconformist. Instalat în faţa unui calculator care se strică întruna, notează câte un gând despre tot ce-i trece prin cap – de parcă ar încerca să adune în jurul lui, cu o ultimă sforţare, întreaga lume pe care o iubeşte şi o detestă în acelaşi timp.
„Nu ai nimic de pierdut atunci când scrii; scrisul îţi va face degetele de la picioare să râdă când dormi; [...] îţi va face ochii să strălucească şi te va pune faţă-n faţă cu Moartea. Vei muri un luptător, vei fi celebrat în infern. Norocul cuvântului. Mergi cu el, trimite-l mai departe. Fii Clovnul din Întuneric. E nostim. E nostim. Încă un vers...” (Charles Bukowski)
Descriere
Căpitanul e dus cu pluta şi marinarii au fugit cu vasul reuneşte însemnări din jurnalele ţinute de Bukowski în ultimii ani de viaţă. Scriitorul septuagenar, ajuns deja o legendă a undergroundului literar american, scrie cu francheţea-i cunoscută despre aproape orice – de la bătrâneţe şi moarte la pisici şi căsnicie, de la băutură, celebritate, muzică şi scris la curse de cai, alcoolism şi fumat. Nimic nu scapă minţii agitate a acestui nonconformist. Instalat în faţa unui calculator care se strică întruna, notează câte un gând despre tot ce-i trece prin cap – de parcă ar încerca să adune în jurul lui, cu o ultimă sforţare, întreaga lume pe care o iubeşte şi o detestă în acelaşi timp.
„Nu ai nimic de pierdut atunci când scrii; scrisul îţi va face degetele de la picioare să râdă când dormi; [...] îţi va face ochii să strălucească şi te va pune faţă-n faţă cu Moartea. Vei muri un luptător, vei fi celebrat în infern. Norocul cuvântului. Mergi cu el, trimite-l mai departe. Fii Clovnul din Întuneric. E nostim. E nostim. Încă un vers...” (Charles Bukowski)