Trairi nespuse, vol. II

Fragment din cartea "Trairi nespuse Vol.2: Neimplinirea" de Dana Lupsa (coord.):

 

"In dimineata aceea, alaturi de prima mierla au mai sosit cateva in copacul de la fereastra si au reusit impreuna sa-mi transmita ca ar cam trebui sa ma dau jos din pat. In camera era aproape intuneric, jaluzeaua era opaca si recunosteam ziua datorita zgomotului. Am coborat cu gandul la cafea. Parca-i simteam mirosul in nari si aroma in gura. Am deschis usa la terasa, desi scaldata in soare, era putin racoare. Plouase peste noapte si aerul era proaspat si tare. 

Am pornit expresorul si asteptam sa-si termine incalzirea. Cand colo, s-a aprins un bec rosu. Scria „rinse" pe el. L-am apasat. In cana mea a inceput sa se adune o apa usor colorata. In cele cateva minute bune m-am gandit ca este necesara o clatire din cand in cand, e ca un fel de curatenie, normal, si noi facem asta zilnic, e ca un fel de dus, poate ca aparatul nu stie sa o faca singur si de asta are nevoie de ajutor. La umplerea canii, butonul nu mai palpaia. Am aruncat continutul si am pus-o la loc. Am inspirat puternic in asteptarea mirosului si am apasat pe butonul care declansa macinarea boabelor. Becul rosu a inceput din nou sa clipeasca la mine. Mi-am zis ca poate mai vrea o tura, deh, mai multa curatenie nu strica. Hai sa clatesc din nou! Am actionat din nou butonul de clatire. Am stat fix langa cana acele cateva minute, iar am aruncat la chiuveta lichidul maroniu, iar am pus cana la locul ei. Asteptand sa porneasca rasnita, iar s-a aprins. Chestia asta s-a intamplat de mai multe ori. De prea multe ori as fi spus atunci. Luam cana cu lichid de clatire si o puneam la loc. Dupa mai multe incercari, suficient de multe incat vedeam rosu in fata ochilor, nu doar becul clipind, am inceput sa scotocesc prin dulapuri dupa alt fel de cafea: macinata, instant, orice. Oricat de multe bune intentii as avea, niciodata, dar niciodata nu voi face parte din categoria celor care spun „ajunge doar sa crezi". Ma bat in piept cu realismul meu. Am gasit doar Nesquick. Din cauza asta nici nu aveam cum sa mi se para ca o bautura destinata copiilor la micul dejun ar fi acelasi lucru cu ceea ce aveam eu nevoie. 

Normal ca am inceput sa ma gandesc la cat de dependenta sunt. Apoi la visul pe care-l avusesem in noaptea precedenta." - (Tony Moot)