Drumul cenusii

Nu am citit - şi nici nu cred că există - vreun roman apărut în România comunistă mai subversiv la adresa regimului totalitar decât Drumul cenuşii de Augustin Buzura. Termenul însuşi de subversiv riscă să pară nepotrivit în acest caz, căci subversivitatea presupune ascundere, evitarea confruntării directe, subminare prin aluzie şi oblicitate eventual ironică. Or, ceea ce uimeşte în paginile acestui roman, scris în 1987 şi publicat în chip miraculos în 1988 în plină teroare, este tocmai transparenţa şi directeţea discursului narativ, susţinut fie de câte un personaj, fie, mai ales, de naratorul care se confundă cu personajul principal. Nimic parabolic, nimic metaforic, trimiterile la un context social-istoric recognoscibil sunt cât se poate de clare. (Mircea Martin)