O istorie simbolica a Evului mediu occidental

Simbolul e mereu ambiguu, polivalent, proteiform; nu poate fi inchis in cateva formule. In rest, el nu se traduce doar prin anumite cuvinte si texte, dar si prin imagini, obiecte, gesturi, ritualuri, credinte, comportamente. Cercetarea lui e cu atat mai anevoioasa cu cat ceea ce spun insisi autorii Evului Mediu, inclusiv cei mai ilustri, nu acopera catusi de putin extinderea campurilor sale de actiune, nici diversitatea sau supletea modurilor sale de interventie. In plus, este vorba de un obiect al istoriei pentru cercetarea caruia pericolul anacronismului il pandeste pe istoric in cazul fiecarui document. In fine, aceasta cercetare, prin insusi faptul de a fi intreprinsa, prezinta adeseori riscul de a face ca simbolul sa piarda o buna parte a dimensiunilor sale efective, estetice, poetice sau onirice.