Armatele romano-germane pe frontul din rasarit

Desigur, o literatură istorică destul de bogată a formulat ipoteze şi răspunsuri parţiale asupra tematicii lucrării de faţă. Între contribuţiile notabile, pe primul plan se înscriu studiile lui A. Hillgruber, cele mai oneste contribuţii de gen venite din afara cercului de cercetători din România. Pe cât posibil am căutat, în situaţia evidenţiată, să preluăm ceea ce este corect la eruditul specialist german, şi, mai ales, să completăm şi să corectăm reconstituirile sale cu surse româneşti, inaccesibile autorilor occidentali, în plus, cu modestia de rigoare, mărturisim că am încercat să schiţăm raţionamente proprii, bazate pe o muncă de cercetare de lungă durată, fără a avea însă pretenţia că sunt „fixate pentru eternitate”, în evidențierea liniilor de forţă ale raporturilor de război dintre cel de-al treilea Reich şi România. Pe de altă parte, în finalul lucrării ne-am străduit să punem în relief, pe un teren arareori abordat de specialişti, influenţele pozitive şi negative ale participării la războiul din Est, sub conducerea directă a Reichului, depistate în organizarea, instrucţia şi dotarea armatei române, impactul relaţiilor specifice de comandament asupra formelor de bază ale luptei armate, în ofensivă şi apărare. În final, dar nu în ultimul rând, ţinem să reliefăm aportul D-lui profesor universitar colonel doctor Nicolae Ciobanu, la realizarea lucrării ce o supunem atenţiei dumneavoastră – contribuţie materializată printr-o desăvârșită îndrumare – precum şi suportul primit din partea conducerii Academiei de înalte Studii Militare pe tot parcursul realizării prezentei lucrări.