Romania, Serbia si diferendul privind impartirea Banatului (1914-1920)

Parasind Belgradul, luam cu mine cea mai frumoasa amintire despre poporul sarb. In decursul indelungatei mele cariere diplomatice, i-am auzit in mod invariabil pe diplomatii austrieci si unguri razand, desi facandu-l praf cu ironiile si sarcasmul lor pe acest popor de tarani. Marele Razboi a dovedit insa ca micii aristocrati vienezi si falosii magnati din Budapesta, descendenti directi ai lui Attila, nu aveau o inima mai mare decat eroii sarbi. Patriotismul si vitejia lor au starnit admiratia lumii intregi, caci sufletul lor, asemeni otelului, a fost calit in focul celor mai grele incercari. In orice caz, ei au castigat prietenia de nezdruncinat a romanilor. In trecut, nu a existat niciodata vreun razboi intre noi si vecinii nostri; astazi, suntem legati de ei printr-un tratat de alianta care, dupa umila mea parere, nu va putea fi niciodata denuntat, nici de o parte, nici de cealalta. - Trandafir G. Djuvara (1930)

O cercetare oarecum ambivalenta, din afara Banatului istoric, dar si apasat si convingator dinauntrul  cercetarii istorice a contextului problematic romano–sarb, de la cumpana veacurilor XIX – XX si, mergand firesc,  spre implinirea nationala statala de la finele Razboiului cel Mare.

Domnul Catana a facut proba calitatilor sale de inzestrat cercetator, printr-o complexa si stralucita teza de doctorat. Stagii de documentare la Belgrad, finalizate intr-o ampla cunoastere si cu de-amanunt desavarsita docu¬mentare pe tema relatiilor romano–sarbe; insusirea limbii sarbe, ca o conditie indispensabila unui studiu temeinic si elaborat despre sarbi si istoria lor. O cunoastere in profunzime a resorturilor identitare ale fiintei nationale sarbesti, poate unica printre istoricii de la noi ai generatiei sale, inca tanara si in plina afirmatie. - Miodrag Milin