Vindecarea launtrica a omului: arta indrumarii duhovnicesti

Suntem noi capabili să-i aflăm pe cei ce suferă și să-i reîntregim sufletește cu dragostea iubitorului de oameni Dum­nezeu?

Avem noi curajul de a interveni în viețile celor singuratici și adânc traumatizați de felurite tare pentru a-i împiedica să-i traumatizeze și pe alții?

Ne pricepem cu adevărat să identificăm problemele cu care se confruntă enoriașii parohiei noastre în casele și în familiile lor sau ne complacem în ignoranță, considerându-i pe toți „buni creștini”?

Putem să înfruntăm orice formă de violență și abuz în societate, în familie, între prieteni și înlăuntrul nostru?Suntem în stare să percepem rănile pe care le purtăm în adâncul sufletului?

Dorim cu adevărat să ne vindecăm pe noi înșine pe deplin?

Cât de intensă e râvna noastră de a fi mântuiți?

Suntem oare suficient de cinstiți pentru a deschide noi înșine discuția despre aspectele nefericite ale vieții, abordând subiecte ca, de pildă, abuzul și autoritatea în cercurile ecleziale și teologice?