Talmudul ca profesiune de credinta a poporului israelit

Voiam să vă vorbesc despre una dintre cele mai frumoase religii ale lumii, al cărei fondator nu fusese o ficțiune, un soldat, un preot, nu un Dumnezeu, ci un filosof practic, mai antic și mai profund decât Socrate al grecilor.

Voiam să desfășor înainte-vă o teologie, născută în îndepărtata și barbara Asie, în întunericul vremurilor celor mai barbare; dar care, în mare parte, merita să se nască în patria lui Franklin și a lui Washington.

Voiam să reproduc aici sublimele principii dintr-o carte sacră, care singură și ce dintâi cuteza a zice: „ceea ce vede și aude Cerul, nu este decât ceea ce vede și aude poporul; ceea ce poporul răsplătește sau pedepsește, este ceea ce Cerul voiește a pedepsi și răsplăti: câștigați iubirea poporului și veți câștiga puterea, pierdeți iubirea poporului și veți pierde puterea!”

În fine, voiam să studiez religia chineză; dar când comunicai această intenție câtorva amici, așteptându-mă a surprinde în ei curiozitatea noutății, văzui figurile lor impasibile, și auzii numai o rece exclamație: așadar, ne vei vorbi despre Confucius!”