Parintele Arsenie Boca 1910-1989 - Biografie vizuala

Această carte reprezintă o biografie în imagini color şi text a Părintelui Arsenie BOCA (1910-1989), bazându-se pe documente şi fotografii [inedite] de arhivă. Cartea prezintă tot parcursul biografic al Părintelui: Vaţa de Sus (1910-1922), Brad (1922-1929), Academia de Teologie din Sibiu (1929-1933); Academia de Arte Frumoase din Bucureşti (1933-1938) la clasa maestrului Costin Petrescu şi pictarea scenei Intrării Voievodului Mihai Viteazul în Alba Iulia (Marea Frescă a Neamului, Ateneul Român); la Muntele Athos şi Chişinău (1939); stareţ la Mănăstirea Brâncoveanu Sâmbăta de Sus (1939-1948); duhovnic la Mănăstirea Prislop (1948-1959) în perioada torţionarilor comunişti (Bodnarenko, Drăghici, Nicolschi); arestări (Canal, Timişoara, Oradea); scoaterea din Mănăstire - 14 mai 1959 – documente: „prin misticismul său loveşte direct în regim” [Lt. Col. de Securitate Gh. Crăciun, 23 mai 1949]; iconar în Bucureşti (1959-1967) la Schitul Maicilor; în costum civil din ordinul Securităţii Statului (fotografii făcute de spionii Securităţii): Obiectivul BRATU; Drăgănescu (1967-1988), Sinaia († 28 nov. 1989). Au fost evidenţiate legăturile şi întâlnirile ce le-a avut cu: gânditorul şi profesorul de mistică ortodoxă Nichifor CRAINIC, poetul şi filosoful Lucian BLAGA, teologul Dumitru STĂNILOAE, pictorul Costin PETRESCU, arhitectul G.M. CANTACUZINO, antropologul Francisc RAINER, Casa Regală - Principesa ILEANA a României, Mitropolitul Nicolae BĂLAN al Ardealului, Patriarhul Iustinian MARINA, Episcopul Andrei MAGIERU al Aradului, pr. „voce bas-pedală” Constantin GRIGORESCU, Dometie MANOLACHE de la Râmeţi, Antonie PLĂMĂDEALĂ, maica Zamfira CONSTANTINESCU, pr. Savian BUNESCU, vărul său Vasile CRUCIN etc. A dus o viață sfântă întru toate, fiind „un călugăr de reală valoare spirituală” [Nichifor CRAINIC], „ce practica rugăciunea inimii” [Principesa ILEANA], „curat, opus oricărei patimi şi oricărui gând de mândrie” [D. STĂNILOAE], un „fericit” [L. BLAGA], „ce ar face mai multă treabă pe teren decât toţi episcopii ortodocşi” [Louis BARRAL].