Biserica si gnoza

„Aceasta carte este intr-un anumit sens controversata. Una din tezele ei principale a fost aceea de a sustine vechea perspectiva potrivit careia gnosticii au fost mai degraba crestini, fara indoiala eretici, dar eretici crestini, iar nu pagani cu cateva particularitati crestine. Pentru gnostici, figura lui Iisus Mantuitorul era centrala, iar intentia lor nu era atat de mult sincretista, pe cat era un efort de a realiza o reprezentare a lui Iisus si a mantuirii aduse de El intr-o forma ce putea fi acceptata de oamenii educati si cultivati. Cultura si educatia de atunci ne sunt straine, dar acest lucru nu ne invata decat ca efortul facut de catre gnostici este un efort pe care s-ar cuveni sa il facem si noi. Telul nu trebuie sa fie o statica perfectiune a formularii, care (daca este atinsa) nu inseamna decat osificare. Ceea ce este intr-adevar necesar este efortul de a exprima in propriul nostru grai magnalia Dei, intr-un limbaj care inseamna cu adevarat ceva pentru noi, chiar daca ar fi diferit de cuvintele sacre ale antichitatii.” F. C. Burkitt