Texte cu vedere la strada

Un soi de jurnal. Compulsiv. Zece ani de Romanie presarata cu Europa, zece ani de strazi, evenimente, politicieni si vedete, zece ani de filme, context, oameni si intersectii. Texte-scrasnet scrise cu furie, umor si blandete. O recapitulare subiectiva a ultimului deceniu prepandemic.

Cand scrie, Mihai Plesu se tine bine de un principiu: "Io pot sa scriu, iar voi puteti alege sa nu cititi." Asadar, acordandu-i potentialului cititor, din capul locului, maxima libertate, autorul si-o acorda implicit lui insusi. Foarte des, asta inseamna ca Mihai Plesu scrie netinand cont de sensibilitatile unuia sau ale altuia. De fapt, nu tine cont de sensibilitatile nimanui. Loial pana la capat isi ramane doar siesi. Dar nu ca eu razlet prin timpul care i-a fost dat, la cheremul hazardului, ci puternic ancorat in ceea ce a primit de la predecesori - parinti, prietenii parintilor, profesori, mentori - si se considera dator sa le transmita generatiilor urmatoare.

E o cheie de lectura pe care o propun cititorului liber ca pe un indemn la neimpiedicare in aparente si concluzii pripite. Scrisul lui Mihai Plesu e un scris-scrasnet, care incastreaza clocotul clipei in care a izbucnit si il asuma pana la capat, dincolo de clipa. Textele lui, viscerale si puse in miscare de un acut discernamant, depun marturie pentru un fel de obraznicie care nu este altceva decat golania bunului-simt.

Pagina cu pagina, vom cobori tot mai adanc in strada si in noi. - Anca-Maria Panoiu