Promite-mi, tata! Un an plin de sperante, suferinte si sens

Un memoriu profund emotionant despre anul care avea sa schimbe pentru totdeauna atat o familie, cat si o tara

In noiembrie 2014, treisprezece membri din familia Biden se reunesc la Nantucket, pentru Ziua Recunostintei, un obicei cu o traditie de patruzeci de ani; singura lor rutina, pe fondul unei vieti agitate, supralicitate si mereu in vazul lumii. Sarbatoarea constituia un moment real de ragaz, de apropiere si de reflectie legat de intamplarile de peste an, dar si de ce le putea rezerva viitorul. Anul acela era insa diferit de toti cei anteriori. Cu cincisprezece luni in urma, Beau, fiul cel mare al lui Joe si Jill Biden, fusese diagnosticat cu o tumoare maligna pe creier si nimeni nu stia cat va mai trai. „Promite-mi, tata!“, asa i-a spus Beau tatalui sau. „Da-mi cuvantul tau ca, indiferent de ce o sa se intample, vei fi in regula.“ Iar Joe Biden i-a promis!

Promite-mi, tata! este o carte ce trece in revista anul care a urmat dupa aceea: cel mai important si mai provocator din viata si din cariera extraordinara a lui Biden. In calitate de vicepresedinte, acesta a strabatut, in perioada respectiva, sute de mii de kilometri din intreaga lume, pentru a gestiona crizele din Ucraina, America Centrala si Irak. Cand a fost sunat de la New York, sau de la Capiton Hill, ori de la Kiev sau Bagdad – „Joe, am nevoie sa ma ajuti!“ –, a raspuns mereu la apel! Vreme de douasprezece luni, in timp ce Beau s-a luptat pentru viata lui – pierzand, in cele din urma, batalia –, vicepresedintele a cautat sa mentina in echilibru dubla necesitate de-a respecta atat responsabilitatile fata de tara, cat si pe cele fata de familia sa. Si asta in timp ce lumea il chestiona insistent cu privire la eventuala sa candidatura la presedintie, in 2016.