Admiterea Romaniei comuniste in ONU. Intre negocieri diplomatice si discreditare simbolica

„Cercetatorul iesean sesizeaza bine dubla importanta a admiterii unui stat estic in ONU. Pe de o parte, noile elite conducatoare comuniste, ajunse la putere cu ajutor extern si mentinute acolo prin mari abuzuri politice, castigau (partial macar) legitimitate in fata propriului popor odata cu primirea in comunitatea internationala. Obtinerea statutului de membru al ONU parea sa le scape oarecum de vechile angoase, de pericolul unui nou asalt al Occidentului pentru repunerea in drepturi a vechii clase politice. De asemenea, posibilitatea prezentei la Natiunile Unite era o cale de afirmare a unui stat in arena mondiala, de ramificare a relatiilor sale externe si de demonstrare a politicii sale (declarat a fi pasnice, in realitate cu totul partizane pe moment). Pe de alta parte, intrarea pachetului de tari comuniste la Natiunile Unite ar fi dus nemijlocit la intarirea pozitiilor Uniunii Sovietice si la posibilitatea unei propagande mai eficiente pentru marxismul internationalist. Moscova ar fi dispus de mai multi pioni pe care sa-i distribuie tactic pe tabla de sah a lumii'. Adrian Cioroianu