Poeme de Alberto Caeiro. Editie bilingva

Acest al doilea volum Fernando Pessoa al Editurii Leviathan, după „Mesajul/Mensagem” (ediție bilingvă, în versiunea aceluiași traducător, 2022) cuprinde, pentru prima oară la noi, toate poemele scrise de Pessoa (133) folosind identitatea heteronimului său, Alberto Caeiro (heteronim: „nume și personaj inventate de un autor pentru a semna opere cu diferite stiluri literare”, dicționarul Priberam online, cf. Dan Caragea). În parte, celebritatea „excentricului” scriitor se datorează creării și cultivării heteronimilor, unora inventându-le biografii. S-au identificat peste 70 de nume (identități) plăsmuite de Pessoa, după alte surse, mai multe (127). Cei mai importanți, poeți cu stiluri diferite, sunt: Alberto Caeiro (fără profesie, 1889–1915, poet considerat bucolic), Álvaro de Campos (inginer, n. 1890), Ricardo Reis (n. probabil în 1887, medic, cu educație iezuită, autor, mai ales, de ode în gustul antichității grecești și latine). Lor li se adaugă semi-heteronimul Bernardo Soares.

„Alberto Caeiro este astăzi, foarte probabil, cel mai citit și îndrăgit heteronim al lui Fernando Pessoa. A fost considerat, în modernitate, triumfalul poet al Naturii și al trăirilor pe care aceasta le deșteaptă, nemediat, în noi. În creația pessoană, apariția lui Caeiro, la 8 martie 1914, a fost un moment decisiv, chiar dacă totul a pornit dintr-un fapt oarecum anecdotic. Într-o scrisoare către prietenul său Adolfo Casais Monteiro, Pessoa îi povestește acestuia că s-a gândit să-i facă o farsă lui Mário de Sá-Carneiro, inventând un poet bucolic, dar pe care să i-l prezinte ca real. S-a observat că numele Caeiro ar fi fost dedus din Carneiro («fără carne»). Sá-Carneiro nu l-a apreciat prea mult la prima lectură, preferințele sale mergând, după cum ne spune în misivele ulterioare, precumpănitor, către Álvaro de Campos și Ricardo Reis, ceilalți doi heteronimi ai cvartetului. În schimb, Pessoa nu avea îndoieli asupra esențialității și «anteriorității» lui Caeiro, care începuse să fie perceput ca maestru al tuturor, inclusiv al lui Fernando Pessoa ortonimul. În urzeala timpului, Alberto Caeiro a fost și va rămâne, indiscutabil, nu doar un începător de cale poetică, ci și cel mai original dezvăluitor modern al Realității. […]

Trei cicluri compun această operă: «Păzitorul de turme» («O Guardador de Rebanhos»), ciclul cel mai închegat, dar fără o revizie finală, «Păstorul iubitor» («O Pastor Amoroso»), un ciclu fragil, nedefinitivat, și, un al treilea, «Poeme despreunate» («Poemas Inconjuntos»), fără pretenția de a fi câtuși de puțin coerent, dar din care Pessoa a publicat totuși o selecție în timpul vieții.

Simplitatea gândirii lui Caeiro, tonul blând și înțelegător al versurilor sale este însă o aparență, rezultatul unei citiri pripite și superficiale. El își surprinde cititorul cu afirmații sau negații radicale, cu paradoxuri, cu sentințe memorabile care revelă un autor mai degrabă incitant, polemic, iconoclast, cu un discurs «în răspăr» și o serie de reflecții cu săgeți critice îndreptate înspre religie, filozofie, politică, sociologie, literatură, estetică… Acesta este noul Pan, cum a fost supranumit falsul păstor care nu urmase decât anii școlarității primare.” – Dan Caragea, Prefață.

Ca și în „Mesajul” („Mensagem”), poeziile (originalul portughez și traducerea în română) sunt paginate în oglindă.