Din primaveri trecute peste mine

„Poezii în vers liber, poezii cu formă fixă, dar în ton unitar, gravitând în jurul acelorași motive, tratate însă în culori diferite, ne întâmpină în volumul cu titlu nostalgic al Angelinei Nădejde, «Din primăveri trecute peste mine». Timpul este aici o succesiune de stări fugare, metaforic, «primăverile» în trecerea lor, lăsând în urmă amprentele lirice din care se compune universul poeziei – «gândurile înflorite» invocate în «Semănător de cuvinte», prima «înfățișare» din volum, cu valoare de artă poetică: «Unui poet/ i-au înflorit gândurile,/ devenind din ce în ce mai multe/ și mai frumoase./ Își spuse în sine:/ Voi scrie și voi răspândi/ cărțile mele în tot pământul,/ iar cuvintele mele,/ ca niște limbi de foc,/ vor străpunge/ sufletele oamenilor./ Și-atunci,/ cu toții/ se vor pleca în fața/ bogăției și a măreției/ harului meu.// Iar Dumnezeu îi zise:/ „Nebunule!/ În această noapte, vor cere de la tine/ sufletul tău.”/ Şi cele scrise,/ ale cui vor fi?/ „Nimic din ce ți-a fost dat/ nu-ți aparține./ Sămânța și ogorul,/ roada și măreția cuvântului,/ toate sunt ale mele./ Tu nu ești decât/ un simplu semănător de cuvinte,/ dator să împlinească/ ce i-a fost hărăzit/ spre folosul cititorilor.”»” – Costin Tuchilă, „În pragul Luminii”, prefață, fragment.