„... asta face poezia mea, mă ridică, mă apropie de cine sunt cu adevărat... Prin nesfârșite aproximări, pentru că nu rămân în starea noastră naturală, ci continui să trăiesc, să cad și să mă ridic. Ca noi toți. Ceea ce face catharsis-ul meu personal o oglindă a tuturor ființelor umane, de fapt. Iar poezia îmi e doar instrumentul cel mai la îndemână (și la îndemânare) de consemnare a acestor universale alchimii interioare.”