Amestec in iluzii efemere

„Amestec în iluzii efemere, este ceva definit poate doar de sensul cuvintelor ce o compun şi nedefinit prin ceea ce poate să te facă să gândeşti în culoarea sufletului tău, ca atunci când încerci să pictezi un tablou din tot ce simţi, dar ştii că pânza pe care ai vrea să te desfăşori cufundat in pasiune şi culoare este mult prea mică. Te gândeşti cum să o faci într-un fel în care, dacă greşeşti, să nu fii condamnat, nici măcar pentru gândurile tale, fără ca nimeni să îţi ceară vreo măsură în diferite feluri, lăsându-te dominat de ceea ce simţi. Un tablou din lumină şi esenţă, unde plin de curaj să îţi respecţi privitorii în felul tău, încercând să spargi zidurile atunci când viaţa te încătuşează, prin tipul omului neconformist, în care sentimentele sunt mai puternice decât raţiunea. Un tablou unde culorile au devenit o călimară cu cerneală, pensula s-a transformat într-un stilou, pânza este hârtia, iar şevaletul plin de culori se topeşte în clipele efemere de inspiraţie, toate într-un amestec pe care îl faci să devină o pictură creată de tine în care, din când în când, cauţi timpul de a te refugia în ea,... poezia.” Horia Scarlat