Scoala si doctrinele pedagogice in secolul XX

Cuvânt înainte de: Viorel Nicolescu

"Înţelegera devenirii fiinţei umane presupune - în procesul educaţional - un echilibru între socializare şi personalizare, între libertatea de manifestare a copilului şi activitatea de conducere a educatorului. Dacă fiecare fiinţă umană are dreptul să devină ea însăşi, datoria educatorului este de a o ajuta să-şi găsească drumul. După cum copilul nu poate fi lăsat singur să dobândească integral experienţa de viaţă - pentru că s-ar putea ca preţul să fie prea mare - tot aşa educatorul nu are dreptul să hotărască integral drumul acestei experienţe.

Sistemul pedagogic cel mai adecvat pentru o epocă este acela care reuşeşte să sintetizeze cel mai bine marile valori ale spaţiului şi timpului dat şi care dezvoltă fiecărei fiinţe umane capacitatea de a asimila aceste valori şi de a realiza o ierarhizare proprie acestora. Fiecare devine astfel un om al epocii sale, capabil nu numai de conservarea valorilor, ci şi de crearea altora noi; un om capabil să provoace schimbarea în lume şi să o domine."