Sub aripa neagra a razboiului

În această nouă carte „Sub aripa neagră a războiului”, apărută la Maple Red Publishing House, decembrie, 2016, ni se prezintă o tema despre care s-au scris nenumărate tomuri, dar niciodată îndeajuns. E concepută ca o reconstrucţie autobiografică, o confesiune despre orizontul destinului neamului evreiesc. Efortul de a reconstitui din amintiri acele vremuri ne aminteşte cu prisosinţă dictonul că din ruine recompunem imaginar vastitatea cetăţilor.

Unii poate vor pune întrebarea: de ce trebuie să mai răscolim aceste adevăruri dureroase? N-ar fi fost mai bine dacă autorul aşternea tăcerea peste suferinţele de odinioară ca să lase rănile să se vindece? Ba se mai pot naşte şi controverse stârnite de aceia care sunt neclintiţi în altfel de convingeri. E un fapt meritoriu ca autoru-narator, domnul Herman Victorov, nu a avut reţinere în a prezenta o temă mult dezbătută. Autorul a simţit că este perfect îndreptăţit în acest demers, deoarece a avut în vedere un precept istoric: dacă istoria se uită, riscă să se repete. “Cei care uită trecutul sunt condamnaţi să îl repete”, spunea filosoful George Santayana. Glasul suferinţei trebuie să nu-şi piardă ecoul, trebuie să devină o adevărată pavăză împotriva răului pe care noi oamenii îl facem contra semenilor noştri.

Autorul doreştre doar să se ştie adevărul în numele căruia a scris această carte, indiferent de partea cui se află adevarul, sau că ar putea să supere pe cineva. Nu judecă pe nimeni, un condamnă, deşi este un fenomen uman reprobabil, ci lasă doar faptele să vorbească şi judeata să o facă cititorul. De aceea, tonul fundamental e unul calm, rostit cu înţelepciune. A ţinut dreaptă cumpăna gândirii despre oameni şi despre sine, despre acele fapte de viaţă care şi-au pus amprenta pe destin şi despre atitudinea eroică de a depăşi etape de viaţă împinse uneori până la graniţa insuportabilului.