Meseria de a trai. Jurnal 1935-1950

Cu Meseria de a trăi, Pavese a fost, poate, ultimul artist-maestru din istoria noastră.

Numai dacă vom încerca sa-i comparăm figura, mai bine zis, mitul, cu cel al lui Pasolini, diferenţa ne va părea abisală, şi cu atât mai profund marcată şi vizibilă, cu cât nenumărate sunt analogiile, dintre care am alege una: la fel ca Pasolini, Pavese ne-a obişnuit cu o literatură care se naşte dintr-o strânsă conexiune cu biografia, cu meditaţia asupra propriei anormalităţi şi, în general, ca rezultat obiectivat al unei intense experienţe interioare.“ (pasaj din articolul lui Gianni Vattimo Iar eu, în schimb, afirm: Recitiţi acest Jurnal, publicat în revista “Espresso", 22 iulie 1990)