Adela - Tot ce mi-am dorit

Adevărul este – o spun acum, la capătul a peste şaizeci de ani petrecuţi în lumea teatrului, cronicar împătimit, director mistuit de misterul inepuizabil al culiselor, fascinat de luminile rampei, îmbătat de gloria apaluzelor unei săli burduşită de public, ridicată în picioare, cu ochii în lacrimi de fericirea dăruită de iluzia vieţii trăită odată cu actorii şi la aceeaşi intensitate cu ei – adevărul este că au fost, întotdeauna, puţine Mari Doamne pe scena de scândură, de altfel ca şi în viaţa reală. Nici Reginele nu au fost întotdeauna, Regina! Harul de a fi Mare Doamnă pe scenă este atât de rar, ca şi în viaţă. Am văzut rar o biată Mama Curaj jucată de o Mare Doamnă a scenei, ca Hélène Weigel!

Adela Mărculescu s-a născut şi cu Harul, şi cu Parfumul unei mari Doamne. Eu am văzut-o şi foarte tânără, răspândind efluviile tinereţii abia ţinută în frâu, cu aceeaşi distincţie şi cu acelaşi parfum aristocratic cu care ne cucereşte şi azi, Societară de onoare a Naţionalului Bucureştean!