Pana nu se raceste cafeaua

Pe o alee dosnică din Tokyo, într-un subsol răcoros, se află o micuţă cafenea în care, de mai bine de o sută de ani, se serveşte o cafea pregătită cu artă. Clienţii sunt mai mereu aceiaşi, ocupă mereu aceleaşi locuri şi îşi petrec timpul în acelaşi fel. Dar tihna şi cafeaua nu sunt singurele experienţe pe care cafeneaua le are de oferit. Dacă te aşezi pe un anumit scaun, poţi să te întorci în timp, într-un moment anume. Există însă anumite reguli. Cea mai importantă este să bei cafeaua până nu se răceşte, altfel rămâi blocat în afara timpului. Iar regula cea mai crudă este că, orice ai face în acele câteva minute, prezentul nu poate fi schimbat. Atunci, la ce bun să te mai întorci acolo? se întreabă rând pe rând personajele care decid să facă scurta călătorie. Adevărul este că refacerea momentului, recuperarea unui gest, a unui cuvânt ratat în trecut schimbă fundamental ceva: modul de înţelegere, de raportare la prezentul neschimbat, valorizarea unui om, a unei relaţii, poate a întregii vieţi. Există încă şansa de a schimba viitorul.

Până nu se răceşte cafeaua, romanul de debut al lui Toshikazu Kawaguchi, aduce în scenă personaje complexe, convingătoare, emoţii intense şi o viziune particulară asupra vieţii şi destinului.