O zi din viata lui Ivan Denisovici

„Pentru forța morală cu care a continuat marea tradiție a literaturii ruse.“ — Motivația juriului Premiului Nobel

În noiembrie 1962 revista Novîi Mir publică un text literar care avea să schimbe pentru totdeauna chipul Uniunii Sovietice: O zi din viața lui Ivan Denisovici. Autorul lui – un profesor de matematică trecut prin experiența gulagului, Aleksandr Soljenițîn. Cel care avea să devină vocea milioanelor de oameni prizonieri în propria țară și cronicarul calvarului pe care aceștia l-au avut de îndurat. În O zi din viața lui Ivan Denisovici, această voce se face auzită pentru prima oară.

„Soljenițîn a scris o operă clasică desăvârșită în concizia ei, folosind elocvența discreției și a lucrurilor trecute sub tăcere. Cuvintele lui ard ca acidul.“ —The New York Times

„Regimul din Rusia nu a putut supraviețui decât instaurând teroarea. Trebuie să înțelegem că vindecarea unui popor nu se poate înfăptui decât dacă fiecare își va asuma vina pe care o are.“

Aleksandr Soljenițîn, interviu publicat în Der Spiegel, în iulie 2007

Ziua începe la 5 dimineața. Geamurile sunt căptușite cu gheață de două degete grosime și baraca e albită, pe dinăuntru, de promoroacă. Ivan Denisovici se trezește în sunetele unui ciocan lovit de o șină de fier. Între deșteptare și stingere, viața e o continuă aventură: o serie de probe, de „munci“ pentru care ai nevoie de rezistență, de curaj și de noroc. Dacă scapi de carceră, dacă nu te îmbolnăvești, dacă reușești să-ți ascunzi câte o bucată de pâine sau câte o unealtă, dacă nu devii turnător și nici „șacal“, ai trecut încercările. Ivan Denisovici trebuie să le treacă de 3 653 de ori... Veți citi cartea în câteva ore. Veți trăi în ea. Veți fi prizonieri o zi întreagă într-un lagăr din Siberia. Veți supraviețui: va fi o zi senină, aproape fericită.