Drumul

O iarna atomica in care nu mai exista animale sau plante, singura prezenta constanta fiind foamea, si orice intalnire intre doua fiinte omenesti poate sfarsi intr-un act de canibalism. Iata decorul postapocaliptic prin care calatoresc un barbat fara nume si fiul lui, incercand sa ajunga la mare. Au un pistol cu doua gloante, ceva resturi de mancare si niste paturi vechi - si, foarte important, se au unul pe celalalt. Supravietuirea inseamna insa amoralitate, dupa cum invata copilul studiindu-si tatal, a carui dragoste pare a fi ultimul lucru ramas din lumea veche, ultima realitate confortabila si ocrotitoare. "Suntem mortii vii bantuind prin decorul unui film de groaza" - aceasta este starea de spirit in lumea lui McCarthy, pe care n-o coloreaza decat foarte rare detalii de un umor nostalgic: ultima sticla de Coca-Cola sau singura inscriptie ce a supravietuit dezastrului nuclear - ramasitele unei civilizatii semanand nelinistitor de mult cu a noastra, careia i s-a promis o resurectie.