Clopotul de sticla

Cand, în 1953, Esther Greenwood caştigă „un concurs al unei reviste de modă, scriind eseuri şi nuvele şi poezii şi reclame de modă”, e fericită: crede că în sfarşit visul ei de a deveni scriitoare se va împlini. Dar, între cocktailuri şi grămezile de manuscrise, Esther simte că viaţa începe să-i scape din maini. Pe măsură ce încearcă să răzbată prin şirul relaţiilor dificile şi al pretenţiilor unei societăţi ce refuză să ia în serios aspiraţiile femeii, ea se trezeşte prinsă în vartejul depresiei şi al tentaţiei sinuciderii. Clopotul de sticlă este un roman al rătăcirii şi regăsirii, al înstrăinării şi redescoperirii de sine, al agoniei şi al aparentei vindecări. Uimind prin ritm şi umor, prin dezinvoltură şi ironie, cartea rămane, înainte de orice, o ego-grafie a unuia dintre cele mai zbuciumate suflete feminine ale secolului XX.

„Clopotul de sticlă, unicul roman al marii poete Sylvia Plath, a devenit pentru tinerii din anii 1970 ceea ce însemna De veghe în lanul de secară pentru tinerii din anii 1950 – cartea arhetipală care oglindeşte propria experienţă, indiferent cat de distorsionată e imaginea reflectată în oglindă.” (Marjorie G. Perloff)