Celibatarii

Celibatarii reprezintă o frescă realistă şi necruţătoare a unei societăţi în declin. Unul dintre primele romane ale lui Henry de Montherlant, Celibatarii, descrie moravurile fetelor bătrâne şi ale celibatarilor din Parisul anilor 1920. Încă de la începutul romanului, cei doi celibatari, domnul de Coëtquidan şi nepotul său, Léon de Coantré, se confruntă cu moartea mamei celui din urmă, doamna de Coantré, care toată viaţa şi-a asumat rolul de protectoare a celor doi. Pe patul de moarte, ea îl roagă pe fiul ei să aibă grijă mereu de unchiul lui. După moartea mamei, Léon îşi dă seama că averea pe care trebuia să o moştenească nu reprezintă altceva decât nişte datorii şi este nevoit să părăsească, împreună cu unchiul Élie, casa părintească. Începând din acest moment, cei doi vor fi nevoiţi să înfrunte multe greutăţi (financiare, afective etc.) pentru a supravieţui.