Casa Umbrelor, vol. I-II

„E noapte în Lincoln’s Inn... tulbure şi agitată vale a umbrelor legii, în care solicitanţii nu găsesc decat prea puţină lumină... şi lumanările groase sunt stinse cu degetele prin birouri, iar funcţionarii coboară tropăind scara şubredă de lemn şi se împrăştie. Clopotul care bate ceasurile nouă şi-a încetat lugubru-i dangăt, jelind fără rost pe nimeni; porţile sunt închise şi portarul de noapte, un paznic solemn, cu o grozavă poftă de a dormi, stă de strajă în gheretă. De la randurile etajate de scări, ferestrele ca nişte lămpi înceţoşate, cum sunt ochii Justiţiei, un soi de Argus cu privirile împăienjenite, cu cate un buzunar fără fund pentru fiecare ochi şi cu cate un ochi deasupră-i, ferestrele acelea clipesc vag spre stele...”