Belle de Jour

Ecranizarea romanului din 1967, in regia lui Luis Buñuel, cu Catherine Deneuve, Jean Sorel si Michel Piccoli in rolurile principale, a fost distinsa in acelasi an cu Leul de Aur si cu Premiul Pasinetti pentru Cel mai bun film la Festivalul de la Venetia.

Publicata in 1928, povestea‑cult a lui Belle de Jour a stirnit reactii aprinse in epoca, aducandu-i autorului acuzatii de pornografie si aruncand romanul in umbra pana in 1967, cand a fost readus in atentia publicului de ecranizarea magistrala a lui Luis Buñuel. Desi marginal in epoca, Belle de Jour a ocupat intotdeauna un loc aparte in opera si, dupa cum spunea Kessel insusi, in inima lui, fiind dedicat Nadiei-Alexandra Polizu-Micsunesti, prima sa sotie, originara din Romania si cunoscuta ca Sandi, care s-a stins din viata rapusa de tuberculoza chiar in 1928, anul aparitiei romanului.

Analiza psihologica profunda cu puternice accente sociale, romanul urmareste drama lui Séverine Sérizy, o tanara bogata care pare a avea tot ce-si poate dori o femeie: o viata fara griji, o frumusete rapitoare si un sot bland pe care-l adora. Prinsa intr-o relatie intima ce-i ofera doar bucuria de a darui, Séverine ascunde insa un secret tulburator: descoperindu-si sexualitatea adormita de traume adanci si haituita de dorinta atingerii unui barbat brutal care sa o supuna, tanara porneste in cautarea placerii lucrand clandestin intr-o casa de rendez-vous sub numele Belle de Jour.