Maghiarii in Bucovina (1774-1941)

Bucovina Istorica – parte a statului medieval Moldova, anexata in 1774 de catre Imperiul Habsburgic – a fost colonizata de catre autoritatile austriece cu numeroase grupuri etnice si confesionale in urma unei politici pragmatice in plan demografic, politic, economic, social si confesional. Parte a Europei Centrale, drept urmare a unor reforme profunde initiate de catre imparatul Josif al II-lea, Bucovina Istorica a fost conectata la spiritualitatea central-europeana, limba germana – o veritabila lingua franca – asumandu si rolul de veritabil modelator cultural intr un spatiu plasat geografic si spiritual la intersectia Orientului cu Occidentul. Potrivit Iuliei Elena Zup, „Bucovina reprezinta un spatiu al suprapunerii culturilor, unde are loc negocierea intre culturi, unde se intalnesc forte asimetrice, disonanta si ceea ce nu este sau nu poate fi rostit”. Pe de alta parte, limba germana reprezenta (asa cum mentiona guvernatorul Bucovinei Van Goetz in 1896) „un mediu perfect neutru de comunicare”. Limba germana a avut un statut aparte, ea reprezentand „insasi conditia existentei ducatului”.

Comunitatile secuilor (maghiarilor) au fost printre primele care au fost infiintate in Bucovina, ca urmare a initiativelor autoritatilor Habsburgice orientate in directia colonizarii. Maghiarii bucovineni au reprezentat comunitati conservatoare, rurale, atasate traditiilor si obiceiurilor derivate din ethos-ul identitar. Relatiile lor cu Ungaria au fost destul de discrete, cu toate ca au existat unele nitiative, manifestate in anumite momente, in sensul repatrierii lor in patria-mama. Uneori, se pare ca guvernele de la Budapesta n-au fost foarte bine informate despre originea, istoria si componenta etnica a maghiarior bucovineni, etichetandu i pe acestia eronat, drept „ceangai”. (din „Introducere”)