Istoria ideilor Masonice, vol. II

Prin Filozofia Masoneriei se înţelege un corp de idei distincte şi de concepte unitare puse la temelia ritualului masonic începând din secolul al XVIII-lea pentru a evoca idei şi concepte ancestrale şi antíce, anumite precepte ale credinţei creştine şi principii operative ale unor ordine profesionale medievale, care au evoluat neîntrerupt de-a lungul mileniilor, dar sub diferite aspecte culturale, şi au luat în Epoca Luminilor aspectul unui curent de reformare a mentalităţilor medievale spre un ideal moral şi social în centrul căruia era pus omul. Principala trăsătură a acestei filozofii este conservarea unui conţinut ideatic-ezoteric unitar pe baza căruia, totodată, s-a compus teoretic şi exoteric o doctrină a Masoneriei moderne, care trebuia să se constituie într-o cale proprie de cunoaştere a lumii.