Viata preafericitului Bula

Redactor de carte: Matrha Solon

"Pe vremea comunismului spuneai un banc politic cu Bulă, ascultai un banc politic cu Bulă, era şi asta o formă de dizidenţă. Bulă era ca o pastilă împotriva stressului. Mi-l amintesc pe marele poet Nichita Stănescu povestind bancuri cu Bulă. Le povestea foarte serios, dar îi strălucea în ochi o sclipire şugubeaţă. O dată a venit la •Gazeta Literară" cu câteva foi înegrite cu bancuri cu Bulă, auzite de el în Piaţa Matache Măcelarul.

A scris Nichita Stănescu un soi de comenatriu şi bancurile au apărut. Nichita mărturisea în scris că, •deşi provine din oraşul lui Caragiale nu are umor. Dar la locul de muncă al spiritului nu trebuie să supere ipostaza poetului metafizic, vis-à-vis de dreptul sănătos al ţăranului şi al muncitorului de a râde plin de cutezanţă şi de a fi domn pe propria sa inimă."

i mai spunea Nichita: «Bulă repune în circulaţie câte ceva din sănătatea râsului nostru plin de spirit. Nu e o decădere a muncii mele de poet să o însoţesc cu bancuri auzite şi atribuite lui Bulă.

Nu o fi Bulă •Nastratin Hogea în Isarlâk" al lui Ion Barbu, în schimb este personajul favorit al unei întregi populaţii gânditoare. Bulă este tot ce este rău în noi înşine şi tot ce este bine tot în noi înşine, prin luarea în cunoştiinţa de sine şi prin mustăcire. Aşa cum scoţienii îşi umplu vechile castele cu stafii, Bulă este stafia lipsei noastre de castel.» Marele poet s-a  •bătut" pentru publicarea bancurilor cu Bulă motivând că ele «repetă câte ceva din auto-ironia sănătoasă prin care se zâmbeşte sieşi, buna şi îngăduitoarea limbă română»" (Teşu Solomovici)