Cu bicicleta prin Tenerife

Cred ca pana acum mi-am prezentat gresit cartile ca fiind jurnale de calatorie.

Un jurnal clasic prezinta obiectivele turistice si motivele pentru care ar trebui sa vizitezi niste locuri superbe (neaparat!) in care nu vei ajunge, cel mai probabil, niciodata. Pe mine asta ma cam enerveaza. N-ai cum sa ajungi peste tot. Devine frustrant. Asa ca, povestind excursiile mele, eu am ales sa scriu de fapt mici autobiografii in care imi pun pe tava mintea mea obosita de ciclist calator, alaturi de experientele personale, indiferent ca sunt legate de bicicleta, mancare, prietenie sau sentimente. 

Nu sunt scriitor si nici n-am sa fiu. Orice critic literar v-ar spune ca nu am valoarea de a patrunde in clubul lor select, al scriitorilor. Eu sunt doar acela care vine langa voi cand stati intr-un fotoliu comod, va povesteste pe unde a umblat, va arata poze din excursie si impreuna cu care neaparat radeti in timpul asta. La pachet cu povestile va ofer motive pentru care ar trebui sa incepeti sa procedati ca mine: sa luati o bicicleta si sa aveti curajul sa dati „play”! Pentru ca totul trebuie sa fie o joaca, indiferent despre ce trasee grele vorbim. Va ofer o modalitate de a va citi cu sinceritate gandurile: in timp ce pedalati. Veti descoperi ca dupa o vreme veti invata sa gasiti acel echilibru care va va permite sa rezonati cu gandurile multor oameni faini.

Nu suna bine? Nu e tentant?