Kitschul. Functii literare, disfunctii culturale

„Sentimentalitatea dă kitschului posibilitatea să-și atragă co­hortele de adepți, cărora le promovează valorile facile ale unei umanități standardizate. Sau simulează sentimente inexistente, așa cum îl descrie Adorno în Teoria estetică. Suntem cu toții oameni, pare a spune kitschul, tuturor o să ne placă niște copii cu plete în vânt alergând pe o câmpie în soare. Dar această (fal­să) grijă față de om sfârșește prin a fi un atac la adresa omului, un atac la adresa unicității și complexității fiecărui om. Căci, finalmente, kitschul oferă o imagine trunchiată asupra omului, deposedându-l de toată noblețea lui: «Creatorul de kitsch nu ajunge să înțeleagă paradoxul existenței umane, condiția tragică de a fi sfâșiat între putere și slăbiciune, între măreție și mizerie».”