Cum se interpreteaza operele filosofice

Asumarea responsabilității față de propria ei experiență ideatică i-a impus filosofiei o mare varietate de tipuri și niveluri de interpretare a operelor filosofice o multitudine de proiectări ale gândirii filosofice în vederea resemnificării ei în acord cu noile transformări conceptuale ale filosofiei. După fiecare transformare filosofică gândirea speculativă își redefinește trecutul, reînvestește operele fondatoare cu noi sensuri, le reconstruiește orizontul tematic și argumentativ pentru a participa la noile demersuri constructive și critice.

Fiind eminamente interpretare în vederea înţelegerii sau explicării experienţei umane complete, filosofía îşi subsumează la nivelul cel mai profund al realizărilor ei (teoriile categoriale nefiind altceva decât „scheme de interpretare”), ca o parte a celei mai relevante experienţe, înseşi creaţiile ei anterioare, operele cele mai semnificative din istoria ei.

Întrucât interpretarea, devenită veritabilă „paradigmă a culturii contemporane”, apare în toate domeniile acesteia, de la creaţia poetică la ştiinţa fundamentală şi de la teologie la metafizică, este necesară o prealabilă determinare a înţelesului celui mai general al conceptului de interpretare.