Tratatele de pace ale Romaniei (1918-1920)

Lucrarea de față face parte dintr-un proiect mai larg, și anume acela al unui istoric al relațiilor internaționale prin prisma tratatelor și convențiilor internaționale semnate de România în primele două decenii ale secolului XX, demers care vine în continuarea aceluia început cu epoca de la 1859-1900.

Sintetizând tabloul politic european în interiorul căruia, într-un interval de numai trei ani - 1918, 1919, 1920 - vedem la început o Românie "mică" redusă la provincia istorică, Moldova dintre Carpați și Prut, deznădăjduită și în prag de a-și pierde statalitatea - prin împărțirea ei între Germania, Austro-Ungaria și Bulgaria - și la sfârșitul intervalului de timp amintit, o țară împlinită teritorial, în dauna atât al fostului adversar Austro-Ungaria, dar și în cea a așa-zisului fost aliat, Rusia. Voința românilor din aceste teritorii a fost recunoscută de puterile care au organizat pacea după primul război mondial și au impus învinșilor prin tratate, drepturile teritoriale ale României și nu numai.