Teoria generala a bunurilor

Bunurile au o existenta eminamente intelectuala, fiind detasate de orice urma de materialitate. Ele nu pot consta in alte elemente juridice in afara drepturilor.

Bunul, in sensul dreptului civil, este in conceptia noastra dreptul subiectiv real, potestativ, personal-constitutional sau la actiunea in justitie ce poarta asupra unui lucru juridic. Acest lucru juridic poate consta intr-o casa, o creanta, un numar de actiuni, viata, forta de munca sau demnitatea unei persoane, o optiune intre doua conduite juridice ori in notiunea abstracta de demers judiciar.

Drepturile de creanta reprezinta, in conceptia noastra, lucruri juridice, care constituie obiectul unui drept de proprietate privata ce apartine creditorului din raportul juridic clasic obligational.

Puterea de a dispune de un lucru asupra caruia exista un drept de proprietate aflat in patrimoniul unui subiect de drept este conferita de capacitatea juridica de exercitiu, si nu de un atribut special care se gaseste in interiorul dreptului de proprietate.

Componentele patrimoniului sunt: drepturile reale, drepturile constitutional-personale, drepturile potestative, drepturile la actiuni in justitie.

Un drept de proprietate constituie un construct intelectual standard aplicabil ori de cate ori un subiect de drept detine manunchiul necesar de prerogative ce sunt recunoscute de societate sub aceasta denumire. Nu se justifica si nu este echitabila incidenta unor regimuri juridice diferite in functie de obiectul dreptului de proprietate, de natura corporala sau incorporala a acestuia.