In Honorem Augustin Lazar. Studii de drept al patrimoniului cultural si natural. Patrimonium

   Il cunoastem pe sarbatoritul nostru, pe procurorul Augustin Lazar, mai cu seama ca pe cel care a salvat pentru patrimoniul national bratarile dacice de aur si legea municipiului Troesmis. Pentru asemenea izbanda nu este de-ajuns sa te duci zilnic la serviciu, sa rezolvi in limite conventionale dosarele si sa astepti pensia. Trebuie sa ai caracter, sa fii insufletit de un crez, sa-ti urmezi calea in ciuda apatiei celorlalti si a piedicilor de tot felul si sa-ti iubesti cu adevarat tara. De fata cu un asemenea exemplu, simt nevoia de a asterne pe hartie cateva ganduri despre patrimoniul national si universal.

   O societate care nu-si respecta trecutul, nu are nici viitor. Am mostenit de la stramosii nostri o frumoasa limba de sorginte latina, am tinut minte povestile bunicilor nostri, ne-am patruns de rugaciunile lor, privim cu incantare bisericile inaltate cu credinta, cladirile somptu­oase, complexele arhitecturale din orase, minunata arhitectura a satului romanesc, invatam din istorie evenimentele memorabile prin care a trecut aceasta tara, cunoastem din carti sau din muzee artefactele folosite in alte vremuri, operele de arta create de artistii nostri sau ai altora, ne simtim bine in natura adaptata nevoilor societatii noastre. Toate acestea alcatuiesc o forma mentis, fara de care ramanem ai nimanui.

   Nu suntem singurii care gandesc astfel. La baza Europei moderne se afla civilizatia greco-romana si traditiile iudeo-crestine. Patrimoniul nostru national nu este decat parte a patrimo­niului universal, tot asa cum nu poate fi socotit un bun roman cel care nu este si un bun european.