Dincolo de usa sau despre alegorie, metafora si simbol in teatrul lui Matei Visniec

În 1987, când cere azil politic în Franţa, dramaturgul Matei Vişniec îl reduce la tăcere pe poetul Matei Vişniec, angajându-se într-o temerară aventură sub deviza Totul pentru teatru. Acest fapt pare atunci pentru unii o adevărată crimă literară, în timp ce alţii vorbesc de spirit donquijotesc. Timpul va demonstra contrariul, piesele sale de teatru impunându-se ca valori incontestabile atât publicului, cat şi criticilor şi fiind jucate, în consecinţă, pe scene prestigioase atât în România cât şi în străinătate.  

Cel care, ajuns la numai 31 de ani în Franţa, are îndrăzneala de a afirma cu tot orgoliul şi entuziasmul tinereţii Je suis un ecrivain roumain, je suis en train de demander asile politique... se va declara, mult mai târziu (martie 2005) un autor de modă veche, adică – explică el însuşi – cineva care crede cu naivitate fatidică în puterea cuvântului şi în mesajul emanat din emoţia estetică a unei poveşti.

Într-adevăr, piesele sale de teatru – atât cele scrise înainte de 1987, cât şi cele de după această dată – par scrise pentru oameni avizi de poveşti, dispuşi să se lase antrenaţi în jocul viu al imaginaţiei pentru a descoperi, dincolo de povestea aparentă, mesajul profund al textului.

Prin ele,  Matei Vişniec construieşte o lume a interogaţiilor explorând condiţia umană în profunzimea neliniştilor, temerilor, viselor şi speranţelor sale. Aşa că, nu întâmplător, multe din  operele sale dramatice stau sub semnul alegoriei, metaforei şi simbolului care, prin conotaţiile lor – uneori contradictorii şi cu atât mai provocatoare – fac să vibreze, melancolic, coarda conştiinţei şi a sensibilităţii cititorilor sau spectatorilor. Metafora vieţii şi cea a morţii, metafora fericirii şi cea a trecerii, metafora orbirii sau cea a mesajului inaccesibil îşi găsesc expresia într-o lume în care totul trebuie înţeles simbolic, de la personaje, la obiecte şi situaţii.