Insemnari din subterana

Condus de credinta ca „omului ii place sa-si cantareasca numai amaraciunea, iar fericirea nu si-o cantareste”, povestitorul fara nume al Insemnarilor din subterana este un mizantrop care traieste singur in Sankt-Petersburg, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Viata lui este o lupta fara sfarsit cu sentimentul tot mai acut de instrainare fata de semeni. In insemnarile sale, el se revolta impotriva tuturor conceptiilor si valorilor societatii, opunandu-se stiintei si rationalismului absolut adoptate de contemporani. Insa atunci cand incearca sa-si puna in aplicare principiile si sa-si exercite libertatea absoluta de constiinta in care crede in viata de zi cu zi, rezultatele sunt dureroase, ceea ce ii sporeste alienarea si dispretul de sine.