Chiar daca, spre deosebire de epoca extrem de controversata a formarii poporului daco-roman avem la dispozitie mult mai multe surse si documente exponentiale, dilemele si incertitudinile unei istorii din ce in ce mai complicate se perpetueaza si in perioada imediat urmatoare, cea a consolidarii primelor entitati si formatiuni pre-statale medievale romanesti.
In ultimele secole ale celui dintai mileniu de dupa Hristos si primele veacuri ale mileniului urmator pana la ultimele mari invazii mongolo-tatare, in regiunile care au avut o dominanta si o continuitate daco-romana indiscutabila (asadar, pe o suprafata mult mai intinsa decat cea a celor trei Tari Romane acreditate de traditia istorica – Muntenia, Moldova si Transilvania) au aparut puzderie de „state”, cnezate, voievodate, „tari”, ducate, enclave cu identitate adesea suprapusa, care formau paradigma post-daco-romana, una extrem de complexa si greu de prins intr-o singura ecuatie etno-culturala, religioasa, militara – istorica in sens larg.
Descriere
Chiar daca, spre deosebire de epoca extrem de controversata a formarii poporului daco-roman avem la dispozitie mult mai multe surse si documente exponentiale, dilemele si incertitudinile unei istorii din ce in ce mai complicate se perpetueaza si in perioada imediat urmatoare, cea a consolidarii primelor entitati si formatiuni pre-statale medievale romanesti.
In ultimele secole ale celui dintai mileniu de dupa Hristos si primele veacuri ale mileniului urmator pana la ultimele mari invazii mongolo-tatare, in regiunile care au avut o dominanta si o continuitate daco-romana indiscutabila (asadar, pe o suprafata mult mai intinsa decat cea a celor trei Tari Romane acreditate de traditia istorica – Muntenia, Moldova si Transilvania) au aparut puzderie de „state”, cnezate, voievodate, „tari”, ducate, enclave cu identitate adesea suprapusa, care formau paradigma post-daco-romana, una extrem de complexa si greu de prins intr-o singura ecuatie etno-culturala, religioasa, militara – istorica in sens larg.