Luchian

De o parte: meşteşugul, tehnica şi teoria asupra artei, de alta: harul, inspiraţia şi lucrul nestăvilit, neingrădit de norme sau şabloane. Luchian, dăruit in totalitate culorii, vorbeşte puţin şi incearcă să picteze mult, căci, pentru el, „isprava pe panză” e ceea ce contează, ceea ce reflectă cu adevărat „sufletul” artistului şi ceea ce poate dăinui şi lumina secolele. Emoţia e starea creatorului şi sinceritatea viziunii – programul său artistic. Astfel, odată cu numele lui, se deschide in pictura romanească un nou drum, al picturii moderne, antiacademice, aflate in acord cu des­coperirile impresioniştilor in cultura occidentală. Prin articolul aflat sub semnătura lui Theodor Enescu, poate cel mai devotat cercetător al ope­rei lui Ştefan Luchian, şi ilustraţia bogată, albumul de faţă depune o mărturie insemnată asupra caracterului in egală măsură indrăzneţ, inovator şi personal, singular al artei marelui pictor.