Dimitrie Bolintineanu: Opere. Volumul I – Poezii. Volumul II – Romane, Însemnări de călătorie
Cele două volume fac parte din colecția Opere fundamentale
Întorcându-ne la însemnătatea poeziei lui Bolintineanu pentru popularizarea crezului politic al generației nouă din Muntenia, nu se poate trece cu vederea folosul ce ieşea din amestecul necontenit între istoria unui principat și a celuilalt, din înfrățirea subt aceeași aureolă poetică a eroilor din amândouă țările în care trăia și ducea aceeași viață același neam. Nu i-ar fi fost îngăduit poate unui istoric – nici lui Kogălniceanu, nici lui Bălcescu – să prezinte viața întreagă a neamului într-un singur cadru; acest poet putea s-o facă însă în toată voia și cu toată căldura patriotică din sufletul său, lipsit de energie, dar atât de impresionabil. – N. Iorga, 1908
S-a spus că, prin ”romanțurile” sale, Bolintineanu anunţă pe Duiliu Zamfirescu și chiar pe analiștii de mai târziu (G. Ibrăileanu și Holban). Să observăm că, direct și indirect, prin Manoil, Elena și Doritorii nebuni, precede și pe I. L. Caragiale. Replicile impostorului Ranu, pline de o ”cătățime” de truisme și de vorbe umflate, sugerează un Rică Venturiano care abia a dezbrăcat veşmintele orientale. ”Te iubesc – strigă el cu patimă – din minutul în care te-am văzut, mă consum de amor și de durere!… ai milă de mine!… fii bună pe cât ești de frumoasă… nu mă respinge… lasă-mă să sper că voi fi iubit.” Nici Elescu nu-i departe de această euforie a sublimului ce stă în vecinătatea ridicolului… Deosebirea este că eroii lui Bolintineanu cred, ca și autorul, că acesta este modul înalt de a exprima amorul sublim, în timp ce I. L. Caragiale, căutând efectele comice, creează niște indivizi care sunt produse patetice ale frazelor goale. Elena, care primeşte, speriată, declarația lacheului travestit în amorez, este o Veta mai cultă și cu o morală, într-adevăr, incoruptibilă! Zoe din ”ceata de muieri”, capabile de toate combinațiunile, anunță pe cealaltă Zoe, femeia-bărbată din O scrisoare pierdută. Personajele din Elena sunt la vârsta romantică şi n-au epuizat clişeele literaturii. Ele trăiesc ca în ”romanțurile” pe care le-au citit și nu se ruşinează să folosească limbajul înaripat de acolo. Eroii din romanele lui Bolintineanu gândesc, trăiesc și vor să moară imitând literatura pe care au citit-o. – Eugen Simion, 2006

Recenzii
Nu există recenzii încă.