Insetat de lumina

Am scris în repetate rânduri depre lirica poetului bucureștean Gheorghe Amza și am făcut-o asumat, așa cum un cititor avizat o poate face, în lumina sentimentelor pe care i le inspiră scrierea în sine. Volumele sale anterioare, cel puțin ultimele trei ca și apariție editorială, au în deschidere cuvântu-mi înainte, care nu are menirea de a clarifica, ci de a îmbogăți, nu de a explica, ci doar de a înțelege, nu de a concluziona, ci doar de a persevera în susținerea operei lirice a poetului bucureștean. Poetul Gheorghe Amza este un râu care-și revarsă apele line peste sufletele cititorilor, consecvent fiind mesajului său ideatic, temelor și motivelor care îl arată pe sine curat, ca o foaie imaculată, peste care se aștern ușor, ritmic, cadențat, versuri îmbrăcate când în flori sau zăpezi, adiate de răsărituri sau apusuri. Dacă ar fi să reiterăm câteva dintre caracteristicile deja ușor recognoscibile ale poeziei sale, care se manifestă și își fac resimțite prezența și în cuprinsului acestui cel de-al zecelea volum, sugestiv intitulat Însetat de Lumină, atunci putem spune că volumul funcționează pe două registre simultan: pe de o parte, este o autoanaliză lirică a eului în fața trecerii, a suferinței, a învățăturii; pe de altă parte, este și o restituire etică către celălalt – o invitație la reumanizare într-un secol al alienării. Astfel, poetul întreprinde un exercițiu de vindecare a rănilor personale prin cuvânt, dar și o formă de conservare a unei memorii colective – a valorilor uitate, a tradiției, a umanității înnăbușite de zgomotul contemporan. Această ”grădină” lirică este spațiul originar, în care omul poate regăsi sensul prin muncă, iubire, rugăciune, simplitate. Este, implicit, un spațiu critic față de lumea contemporană – artificializată, grabită, golită de rădăcini.
Lumina este în poezia lui Gheorghe Amza motiv central și principiu ordonator. Volumul nu doar că începe cu o mărturisire-manifest, Am scris această carte însetat de Lumină, ci reiterează obsesiv simbolul Luminii, transformându-l în totem liric. Această Lumină este dublă: una solară – benefică și concretă, și una divină – abstractă și purificatoare. Nu este doar o simplă metaforă, este energie vitală, călăuză și sens. – Gheorghe A. Stroia, membru al Academiei Româno-Americane de Arte și Științe