Comunicarea politica

Premisa principala este ca noua disciplina, comunicarea politica, reprezinta un bricolaj de teorii, tehnici si practici. Prima parte a cartii este dedicata teoriilor si tehnicilor, iar cea de a doua practicilor comunicarii, corespunzatoare pozitiilor de putere. Perspectiva teoretica evolueaza intre incertitudinea obiectului de studiu si campul teoretic concurential, pluralist care ar putea servi drept fundament intelegerii procesului de comunicare politica. In prima instanta, autorul incearca sa deceleze intre mostenirea teoriilor comunicarii si cea a stiintelor politice in hibridarea proaspetei discipline, distingand, pe de o parte, abordarea care disociaza comunicarea si politica, dind prioritate primului concept in intelegerea procesului de comunicare politica, iar, pe de alta parte, abordarea care insista asupra consubstantialitatii politicii si comunicarii, semnalind practic o zona a mostenirii comune.